17'', PHILIPS TFT

17'', PHILIPS TFT 17S1SB/00, 1280x1024, 5 ms, 800:1(SCR - 8000:1), 300 cd/mp, 176/170, TCO 03, VGA, DVI-D
Descriere
Display

3D:

Nu

Tip display:

LCD

Diagonala:

17 inch

Timp de raspuns:

5 ms

Dimensiune punct:

0.264 mm

Rezolutie optima:

1280 x 1024

Tip ecran:

Non Wide

Reproducere culori:

16.7 milioane

Contrast tipic:

800:1

Contrast dinamic:

8000:1

Iluminare:

300 cd/mp

Aspect imagine:

5:4

Unghi maxim vizibilitate orizontala/verticala:

176 / 170 grade

Rata de refresh verticala:

56 - 75 Hz

Rata de refresh orizontala:

30 - 83 kHz

Standarde:

TCO 03

Facilitati

Tuner TV:

Nu

Boxe integrate:

Nu

Montare pe perete:

VESA 100 x 100 mm

Conectivitate

Porturi digitale:

DVI

Conectori:

1 x VGA
1 x DVI

Caracteristici generale

Putere consumata:

15.3 W

Greutate:

3.45 Kg

Dimensiuni (W x H x D):

Produs cu suport : 389 x 367 x 179 mm
Produs fara suport : 322 x 367 x 60 mm
Ambalaj : 450 x 423 x 149 mm

Caracteristici speciale:

SmartImage
Blocare Kensington

Știri IT

Economica.net

Economica.net
Business la minut

Bomba cu ceas care ticăie în Iran. Țara islamică ar putea fi înfrântă în final de propria sa geologie, iar americanii știu asta

Săptămânile de lovituri aeriene americane și israeliene, sancțiunile și restricțiile au lovit puternic Iranul, dar s-ar putea ca geologia să fie cea care, în cele din urmă, îl va împinge să facă concesii în disputa sa continuă cu Statele Unite. Pe măsură ce blocada navală a SUA asupra Iranului se apropie de sfârșitul celei de-a treia săptămâni, datele de la firmele de monitorizare maritime și industriale sugerează că petrolierele nu au reușit să transporte țițeiul iranian prin Strâmtoarea Ormuz către piețele din Asia. Acest lucru înseamnă că depozitele de stocare a petrolului iranian se umplu rapid, iar ceasul ticăie înainte ca Iranul să fie nevoit să înceteze producția. Aceasta este problema Teheranului, spun analiștii, în timp ce încearcă să reziste presiunii SUA de a negocia un acord de pace.

„Impact geologic”

„Acest lucru creează mai degrabă un impact geologic decât orice altceva, legat de modul în care este extras petrolul”, a declarat pentru RFE/RL Stephen Innes, partener administrator la SPI Asset Management, o firmă de consultanță pentru schimb valutat și mărfuri. Odată ce robinetul este închis, „petrolul tinde să se depună la fundul zăcământului. Și este destul de vâscos și gros, fiind nevoie de multă presiunea pentru a-l aduce la suprafață”, a spus el. Rezultatul, a adăugat el, ar putea fi chiar un „final de partidă (endgame în englepză – n.red.)” pentru acest sector. „Întregul proces de a acumula din nou presiune și de a reuși să scoți petrolul prin sondă din nou la suprafață ar putea dura un an… Mulți oameni cred că acest lucru este pur și simplu sfârșitul producției, deoarece va fi prea costisitor [să o repornești]”, a spus Innes. O notă de cercetare emisă de Goldman Sachs pe 23 aprilie preciza că „ponderea producției naționale cu presiune relativ scăzută în zăcăinte este estimată a fi mai mare în Iran și Irak decât în alte părți din Golf”. Nota, care analiza sectoarele petroliere din toate țările din Golful Persic, spunea că revenirea la nivelurile anterioare de producție de petrol „ar putea fi doar parțială după o închidere prelungită”. Mehdi Moslehi, un consultant iranian de risc cu sediul în Marea Britanie, care a lucrat în sectorul petrolier timp de un deceniu, a fost de acord că durata oricărei opriri a extracției ar fi crucială. „Dacă producția la o sondă este oprită pentru o perioadă scurtă, să zicem între o săptămână și maximum două-trei săptămâni, atunci aceasta poate fi repusă în funcțiune”, a declarat el pentru Radio Farda de la RFE/RL. „Dar dacă o sondă rămâne închisă pentru o perioadă lungă – mai ales pentru că petrolul din sudul Iranului are în mare parte un conținut ridicat de sulf și în funcție de cât de veche este sonda – vor apărea probleme serioase. Presiunea din zăcământ ar putea scădea.”

O cursă contra cronometru?

Desigur, s-ar putea ca Iranul să nu fie nevoit să oprească producția. Dar datele publicate săptămâna aceasta sugerează că este acum într-o cursă contra cronometru. Un raport din 27 aprilie al Kpler, o companie de analiză a mărfurilor și transportului maritim, preciza că „niciun petrolier confirmat nu a ieșit din zona blocadei SUA” de când Washingtonul a început să aplice blocada pe 13 aprilie. „Mai multe petroliere au trecut prin Strâmtoarea Ormuz, dar nu au reușit să treacă de blocada SUA, care se află mai la sud, între Golful Oman și Marea Arabiei”, se arată în raport. Acesta este motivul pentru care depozitele de petrol ale Iranului se umplu. Kpler a estimat că Iranul mai are aproximativ 12 zile de capacitate liberă în care mai poate stoca.  „Înainte, puteam spune că timpul era de partea Republicii Islamice. Dar acum nu mai putem spune asta”, a declarat analistul Kpler, Homayoun Falakshahi, pentru Radio Farda. „Regulile jocului au devenit oarecum echilibrate.” Blocada Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, care împiedică exporturile de petrol ale altor state din Golf, exercită de asemenea presiune. Aceasta a dus la o creștere bruscă a prețurilor petrolului și a trimis șocuri de aprovizionare în economia mondială, afectând nu doar petrolul, ci și gazele și alte mărfuri vitale. Pe măsură ce situația continuă, presiunea la nivel global crește. „În acest moment, acesta este un joc de anduranță, pentru a vedea care parte cedează mai mult pe termen scurt… Prețurile în jur de 100–110 dolari, chiar și până la 120 de dolari pe baril, sunt încă niveluri pe care economia globală le poate tolera. Totuși, dacă Strâmtoarea Ormuz va fi închisă în săptămânile următoare, prețurile vor crește probabil și mai mult”, a spus Falakshahi. Pe 29 aprilie, țițeiul Brent a crescut brusc la 115 dolari pe baril, în urma unui raport din The Wall Street Journal conform căruia președintele american Donald Trump le-ar fi cerut consilierilor să se pregătească pentru o blocadă „prelungită”. Ulterior, prețurile au ajuns și la 125 de dolari, dar au mai scăzut apoi spre pragul de 110 dolari. Între timp, Iranul caută alte modalități de a reduce presiunea asupra capacității sale de stocare. Se vorbește despre livrarea petrolului cu trenul către China, care este de departe cel mai mare client al Iranului. Dar acest lucru ar fi mai scump iar volumele sunt mult mai mici decât cele cărate cu petrolierele pe mare, având deci un impact limitat. Următorul pas al Iranului ar putea fi o nouă escaladare. Alți producători din Golful Persic au reușit să atenueze presiunile de stocare cu care se confruntă Iranul folosind alte rute, cum ar fi conducta Est-Vest a Arabiei Saudite către Marea Roșie. Pe fondul unei producții reduse, acest lucru a ajutat la menținerea funcționării pompelor și a presiunii în conductele principale. Iranul și-ar putea mobiliza forțele proxy Houthi din Yemen pentru a ataca această rută, vizând transportul maritim în Strâmtoarea Bab al-Mandab, prin care trece aproximativ 10% din petrolul transportat pe mare la nivel mondial. Dar acest lucru ar implica, de asemenea, riscuri pentru Teheran. În ultimele săptămâni, Statele Unite și-au sporit prezența militară masivă în regiune și au indicat posibilitatea unei reveniri la ostilități. „Sentimentul pe piață este că se va rezolva ceva pe frontul negocierilor,  în următoarele trei săptămâni”, a spus Innes.
Posted on 1 May 2026 @ 12:26 pm

Arena IT

Arena IT | RSS
Stiri IT | Blog hardware, software, evenimente IT

Toyota schimbă managementul după scăderea profitului

Toyota a anunțat o schimbare majoră în conducere: Koji Sato părăsește funcția de CEO după doar trei ani și trece într-un rol nou, de nivel strategic, numit Chief Industry Officer. În locul său, directorul financiar Kenta Kon preia conducerea companiei. Mișcarea vine într-un moment sensibil, când Toyota a raportat o scădere semnificativă a profitului operațional […] Articolul Toyota schimbă managementul după scăderea profitului apare prima dată în Arena IT.
Posted on 6 February 2026 @ 3:11 pm

Infoportal

RSS feed currently not available


Please try again later